Președintele comisiei de cercetare disciplinară constituite la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București (TNOMID) a făcut publice, în premieră, detalii despre ancheta internă privind acuzațiile de hărțuire sexuală formulate de angajate ale instituției la adresa fostului director general adjunct. Alexandru Pătrașcu, care a condus audierile, a declarat că balerinele care au depus sesizarea prezentau semnele tipice ale unei traume: „mergeau ca niște umbre, scurgându-se pe lângă pereți, incapabile să privească în ochi pe cineva”.
Potrivit raportului comisiei, unul dintre principalele incidente reclamate s-a petrecut în mai 2024, în timpul unei deplasări la Sebeș pentru spectacolul „Meșterul Manole”. În seara de 18 mai, fostul director general adjunct (identificat cu inițialele C.A.) ar fi consumat excesiv alcool și ar fi propus în holul hotelului „un poker pe dezbrăcate”. După ce balerinele au refuzat și au plecat, acesta ar fi intrat în camerele mai multor angajate și ar fi făcut din nou propuneri cu conotație sexuală. De asemenea, ar fi avut un comportament fizic agresiv față de una dintre balerine, peste care a intrat în cameră; potrivit documentelor, dacă nu ar fi fost ajutată de celelalte fete, cel mai probabil ar fi fost abuzată. Patru persoane vătămate, audiate ulterior separat, au descris că fostul director se afla în stare de ebrietate în acea seară.
Un alt episod relatat în raport datează din iunie 2024, în perioada reprezentațiilor spectacolului „Prințesa Circului”. Mai multe declarații susțin că adjunctul de atunci al TNOMID ar fi lovit cu un bici balerine și un balerin peste fese sau coapse, în pofida refuzului acestora. În noiembrie 2024, mai multe angajate au transmis conducerii teatrului o sesizare colectivă și confidențială privind existența unui climat de hărțuire în instituție și în timpul deplasărilor. Sesizarea, înregistrată cu numărul 4621/15.11.2024, nominaliza mai multe persoane, inclusiv pe C.A. Conducerea teatrului a constituit în decembrie o comisie de cercetare disciplinară, care a audiat separat cele patru semnatare ale sesizării și, ulterior, persoanele care au reclamat incidentele de la Sebeș.
Pătrașcu afirmă că a condus audierile în condiții de imparțialitate, întrucât fusese angajat de numai câteva zile și nu îi cunoștea personal pe cei implicați. „Am condus audierile comisiei în condiții aproape ideale de imparțialitate: fusesem angajat abia de câteva zile, nu cunoșteam personal pe nimeni dintre cei implicați. De altfel nici până în ziua de azi nu l-am întâlnit pe domnul acuzat”, afirmă el. Pătrașcu susține că victimele nu au cerut pedepse exemplare, ci doar încetarea comportamentelor reclamate. „Toate victimele hărțuirii mi-au spus același lucru: că nu vor pedepse exemplare pentru cei care le hărțuiau, ci vor doar ca aceste abuzuri să înceteze”, declară acesta.
Directorul adjunct relatează și discuția avută cu una dintre balerine, despre care spune că prezenta simptomele tipice ale unei traume provocate de abuz. „Țin minte că am întrebat-o cum se simte, privind în urmă episodul, și mi-a răspuns că s-a simțit vinovată atunci când a fost abuzată, s-a simțit vinovată când a făcut sesizarea, chiar dacă în jurul ei s-a constituit o solidaritate și a altor victime, și că se simte vinovată și acum când vorbea cu mine”, afirmă Pătrașcu.
Procedura disciplinară nu a mai putut fi finalizată. La 10 ianuarie 2025, cel acuzat a fost convocat în fața comisiei pentru a-și prezenta apărarea, însă trei zile mai târziu contractul său de muncă a încetat prin acordul părților. Comisia a consemnat că existau indicii că plecarea ar fi reprezentat o „măsură de protecție” deliberată. Raportul final, întocmit la 20 ianuarie, a stabilit că sesizarea nu mai putea face obiectul unei proceduri disciplinare, deoarece persoana cercetată nu mai era angajată a teatrului. Reprezentanții comisiei au sesizat organele de cercetare penală. Ulterior, ministrul Culturii l-a numit pe cel acuzat director interimar al Teatrului Național de Operă și Balet din Constanța.
Pătrașcu a explicat că demisia fostului director adjunct a fost echivalentă, factual, cu rezultatul maxim posibil al unei proceduri disciplinare, respectiv desfacerea contractului de muncă. Recomandarea sa către conducerea teatrului a vizat prevenirea unor situații similare prin asumarea explicită a Codului Etic al instituției de către angajați.