Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), condusă de Lia Savonea, a transmis joi seară că decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) privind plata unor drepturi financiare și procesul deschis de instanța supremă împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor vizează probleme juridice diferite. Potrivit unui comunicat al ÎCCJ, hotărârea CEDO trebuie analizată în întregime și nu poate fi interpretată ca o validare sau o respingere a cererilor formulate de instanța supremă în litigiul cu autoritățile române.
Precizarea vine după ce CEDO a adoptat, joi, o hotărâre în cauza Pușcașu vs. România, care tranșează disputa dintre Guvernul României și ÎCCJ în privința restanțelor salariale ale magistraților. Curtea Europeană a respins plângerile formulate de șase magistrați români care au contestat eșalonarea plății unor restanțe salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, apreciind că măsurile Guvernului nu au încălcat drepturile invocate.
În comunicatul său, ÎCCJ arată că decizia instanței europene reafirmă principii ale statului de drept, printre care obligația autorităților de a respecta hotărârile judecătorești definitive și de a asigura punerea lor în aplicare. «Instanța supremă a luat act de decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și consideră că aceasta trebuie analizată în integralitatea sa, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei și la ansamblul considerentelor reținute de Curte», se arată în document.
Instanța supremă face o distincție clară între cazul analizat de CEDO și litigiul pe care ÎCCJ l-a deschis împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor. Procesul analizat de CEDO a vizat întârzierile statului în plata unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești și dacă aceste întârzieri respectă drepturile oamenilor. În schimb, procesul deschis de ÎCCJ nu contestă dreptul statului de a amâna sau împărți plățile în timp, ci vizează modul în care Guvernul respectă propriile reguli și asigură banii necesari pentru plata sumelor datorate, conform calendarului stabilit.
«Cu alte cuvinte, una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea și calendarul executării unor obligații, iar alta este obligația autorităților statului de a respecta chiar regulile pe care le-au instituit», se arată în comunicatul ÎCCJ. Astfel, instanța supremă subliniază că statul poate stabili cum și când își plătește datoriile, dar autoritățile trebuie să respecte regulile pe care le-au adoptat.
ÎCCJ mai precizează că decizia CEDO nu soluționează procesul deschis de instanța supremă împotriva Guvernului și nu stabilește automat dacă solicitările acesteia sunt justificate. Cele două cauze au obiecte diferite și se bazează pe probleme juridice distincte. «Această distincție este esențială pentru înțelegerea corectă a celor două cauze. Decizia CEDO nu reprezintă o soluționare a litigiului inițiat de Înalta Curte și nu poate fi prezentată ca validând sau invalidând automat pretențiile formulate într-un proces cu obiect și temeiuri juridice distincte», transmite instanța supremă.
În final, ÎCCJ își exprimă respectul față de autoritatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și consideră că dezbaterea publică trebuie să pornească de la conținutul efectiv al deciziei, nu de la interpretări selective sau de la extrapolări care depășesc limitele cauzei examinate. Poziția instanței supreme vine în contextul unei dispute mai ample privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților, în care ÎCCJ are un litigiu separat cu Guvernul.