Arcul auto central al Podului Crimeei s-a prăbușit în strâmtoarea Kerci în noaptea de 17 noiembrie 2026, potrivit imaginilor care au circulat inițial pe canalele ucrainene de monitorizare și ulterior au fost preluate de Radio Svoboda și alte publicații. Autoritățile ruse au confirmat un nou atac asupra podului și oprirea traficului, fără a publica însă o evaluare detaliată a daunelor.
Arcul care s-a prăbușit are o lungime de 227 de metri și o greutate de peste 5.000 de tone. Potrivit notelor de documentare, o parte din tronsonul rutier a căzut odată cu arcul. Podul rămâne, în ansamblu, de aproximativ 19 kilometri, însă pierderea elementului care acoperă canalul de navigație este una majoră pentru structură.
Imaginile arată și un arc feroviar, însă capacitatea sa de încărcare nu poate fi verificată fără o inspecție tehnică. Podul are două structuri paralele, una rutieră și una feroviară, iar arcurile au fost construite tocmai pentru a permite trecerea navelor. Stâlpii de susținere ar fi blocat canalul de navigație Kerci–Enikale, motiv pentru care s-a optat pentru deschideri de tip arc.
Podul a mai fost avariat anterior. În octombrie 2022 a avut loc o explozie, iar în iulie 2023 un nou atac. Reparațiile de atunci au durat în jur de 89 de zile, adică aproximativ șapte luni în total, însă au vizat deschideri obișnuite, nu un arc de dimensiunea celui prăbușit. Înlocuirea unui arc presupune fabricarea elementelor, transportul și ridicarea acestora, operațiuni care nu pot fi realizate în câteva săptămâni.
Estimările avansate în materialul de documentare indică o perioadă de trei până la patru luni drept minimum optimist, în timp ce o durată realistă ar fi între șase și dousprezece luni. Calculul depinde însă de starea fundațiilor și a stâlpilor. Dacă acestea au fost afectate, lucrările ar putea depăși un an. Starea pilonilor și a fundațiilor rămâne, în această etapă, necunoscuta esențială pentru stabilirea amplorii reparațiilor.
Arcurile originale fuseseră asamblate pe uscat, în apropiere de Kerci, pe parcursul a aproximativ un an. Montarea fiecăruia pe apă a durat în jur de trei zile, după luni de pregătire. În 2017, o platformă plutitoare și remorchere au mutat și ridicat arcurile. Solul fundului mării din zonă este moale, iar pilotii au fost înfipți la adâncimi între 12 și 105 metri. Aceste condiții tehnice explică de ce înlocuirea unui arc este mult mai complexă decât construirea unui pod obișnuit.