Românii așteaptă în medie peste trei ani pentru a avea acces la medicamente inovatoare, cel mai lung interval dintre cele 36 de țări analizate în raportul Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA). În Germania, același timp este de mai puțin de două luni, o diferență de peste 21 de ori.
Datele EFPIA indică aproximativ trei ani și patru luni pentru România, comparativ cu 56 de zile în Germania. Raportul Patients W.A.I.T. 2025, publicat în mai 2026, a analizat disponibilitatea a 168 de medicamente inovatoare care au primit autorizație europeană în perioada 2021–2024. Timpul median până la disponibilitatea unui medicament nou, în toate țările analizate, este de 532 de zile. Indicatorul măsoară intervalul dintre autorizarea unui medicament și momentul în care acesta devine accesibil pacienților, în majoritatea statelor prin includerea în sistemele de rambursare sau compensare.
Întrebată de jurnalistul Mediafax despre motivele acestor diferențe, la sediul Agenției Europene a Medicamentului (EMA) din Amsterdam, în cadrul unui seminar pentru jurnaliști europeni, directoarea executivă a instituției, Emer Cooke, a explicat că problema este abordată prin reforma legislației farmaceutice europene. Noile prevederi permit ca producătorilor să li se ceară depunerea cererilor de rambursare în toate statele membre, iar dacă nu o fac pot fi retrase unele stimulente. „Cred că este prima dată când avem o preocupare reală pentru a încerca să asigurăm o echitate mai mare în privința accesului în diferitele state membre”, a spus Cooke.
Oficialul european a subliniat o distincție esențială între autorizare și acces. Autorizațiile de introducere pe piață se acordă printr-un sistem european comun, însă organizarea și finanțarea sistemelor de sănătate rămân în responsabilitatea fiecărui stat. „Avem această nepotrivire între perspectiva europeană și cea națională”, a explicat Cooke. Ea a adăugat că, după autorizarea europeană, autoritățile naționale decid ce medicamente consideră necesare pentru populație și ce tratamente sunt puse la dispoziția pacienților. Totodată, Cooke a precizat că autorizarea la nivel european nu înseamnă că instituțiile UE decid disponibilitatea sau compensarea unui medicament în fiecare țară.
Printre soluțiile indicate se numără achizițiile comune și colaborarea între state. Potrivit lui Cooke, puterea de cumpărare este mai mare atunci când mai multe țări negociază împreună, ceea ce ar putea aduce beneficii statelor cu putere de negociere mai redusă. „Personal, cred că trebuie să lucrăm mult mai mult în privința accesului la medicamente ca Europă, nu ca țări individuale”, a declarat directoarea EMA.
În România, problema a fost semnalată și de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM). Într-o analiză publicată în luna mai, organizația avertiza că întârzierile în introducerea tratamentelor inovatoare pot agrava inegalitățile în accesul pacienților la terapii moderne.