Pandemia de COVID-19 a schimbat radical viața de zi cu zi în întreaga lume în 2020, iar România a intrat în această criză la sfârșitul lunii februarie, când a fost confirmat primul caz de infectare cu SARS-CoV-2. În doar câteva săptămâni, țara a trecut de la primele cazuri izolate la stare de urgență, restricții severe de circulație, închiderea școlilor și suspendarea sau limitarea unei mari părți a activităților economice și sociale.
Virusul fusese identificat pentru prima dată în Wuhan, China, la sfârșitul anului 2019. În ianuarie 2020, pe măsură ce numărul cazurilor și al deceselor creștea, atenția întregii lumi s-a îndreptat către orașul chinez devenit epicentrul epidemiei. Autoritățile din Hong Kong au declarat stare de urgență, iar Wuhanul a început construcția unui al doilea spital în 15 zile pentru tratarea pacienților infectați. Inițial considerată o epidemie, situația a fost declarată pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății pe măsură ce virusul s-a răspândit în afara Chinei.
În România, primele măsuri preventive au fost luate încă din februarie 2020, înainte de confirmarea oficială a primului caz. Autoritățile au introdus controale la frontiere, au pregătit spații de carantină și au început să urmărească persoanele care veneau din zone afectate. Primul caz de COVID-19 din România a fost confirmat în seara zilei de 26 februarie 2020, la un bărbat din județul Gorj care intrase în contact cu un cetățean italian din Rimini, infectat cu SARS-CoV-2. Bărbatul era asimptomatic la momentul confirmării și a fost transportat la Institutul „Matei Balș” din București.
În primele zile, cazurile au crescut lent și au fost identificate în special în rândul persoanelor care intraseră în contact cu oameni veniți din străinătate. Autoritățile au încercat să limiteze transmiterea prin anchete epidemiologice, izolare și carantină. După 10 martie, ritmul infectărilor s-a accelerat: dacă în primele 12 zile de la confirmarea primului caz erau raportate, în general, unul sau două cazuri pe zi, numărul acestora a început să crească rapid. Pe 14 martie, România depășea 100 de cazuri confirmate.
Pe 16 martie 2020, când România avea deja o creștere evidentă a numărului de infectări, președintele Klaus Iohannis a decretat starea de urgență pentru 30 de zile, pe întreg teritoriul țării. Decretul prevedea restrângerea temporară a unor drepturi și libertăți, între care libera circulație, libertatea întrunirilor, dreptul la învățătură și libertatea economică, în scopul limitării răspândirii virusului. La acel moment, România intra într-o perioadă fără precedent pentru generațiile contemporane.
Una dintre cele mai importante etape a fost adoptarea Ordonanței Militare nr. 3 din 24 martie 2020, care a reglementat deplasările permise în perioada stării de urgență. În paralel, situația din Italia, grav afectată de pandemie, ilustra dimensiunea crizei: pe 12 martie, autoritățile din Lombardia demarau construcția unui spital în șase zile, în condițiile în care regiunea avea 3.852 de pacienți spitalizați, dintre care 560 la terapie intensivă, iar 149 de oameni muriseră în doar o zi în nordul țării.
Pentru presă, pandemia a devenit principalul subiect al zilei, iar relatarea în regim de live text avea să devină una dintre principalele forme de informare despre evoluția epidemiei și măsurile autorităților. Anul 2020 a rămas în istorie ca perioada în care milioane de oameni au rămas în case, școlile s-au închis, iar activitățile economice și sociale au fost suspendate sau limitate pentru a limita răspândirea virusului.