Guvernul condus de Giorgia Meloni a devenit oficial cel mai longeviv executiv neîntrerupt din istoria Italiei republicane, atingând 1.414 zile consecutive în funcție și depășind recordul de 1.412 de zile stabilit de cel de-al doilea guvern condus de Silvio Berlusconi, între 2001 și 2005. Premierul a marcat momentul la Bari, într-un discurs susținut în fața simpatizanților, în care a prezentat această performanță drept o dovadă a coeziunii coaliției de dreapta și a stabilității care a permis Italiei să urmărească obiective economice și de politică externă dificil de atins într-un peisaj politic marcat de căderi frecvente ale guvernelor.
„Stabilitatea este prima noastră mare reformă”, a declarat Meloni, potrivit Associated Press. Evenimentul de la Bari a oferit imaginea uneia dintre principalele teme de campanie ale premierului pentru alegerile programate în 2027: continuitatea guvernamentală s-ar fi tradus în rezultate interne și într-o influență sporită a Italiei pe plan extern. Lidera Fratelli d’Italia a vorbit și despre dificultățile întâmpinate în cei aproape patru ani de guvernare, afirmând că nu intenționează să renunțe în fața rezistenței la schimbare.
Ascensiunea Giorgiei Meloni a fost însoțită inițial de rezerve în rândul partenerilor europeni și al piețelor financiare, inclusiv din cauza rădăcinilor postbelice neofasciste ale partidului său. După preluarea funcției de prim-ministru în 2022, prima femeie care conduce guvernul Italiei a continuat însă sprijinul pentru Ucraina, a lucrat în interiorul instituțiilor europene și a menținut relațiile strânse ale Romei cu aliații occidentali. Vera Capperucci, profesor de istorie a partidelor politice europene la Universitatea LUISS din Roma, consideră că politica externă a devenit una dintre trăsăturile definitorii ale actualului guvern, Meloni reușind să construiască o relație credibilă cu partenerii europeni, păstrând în același timp orientarea atlantică a Italiei.
Tabăra premierului prezintă drept rezultate ale perioadei de stabilitate crearea a peste un milion de locuri de muncă suplimentare, reducerea șomajului, consolidarea finanțelor publice și scăderea numărului de migranți sosiți în țară. Criticii guvernului atrag însă atenția că problemele structurale vechi ale economiei și societății italiene nu au dispărut. Printre acestea se numără productivitatea redusă, salariile mici și deficiențele serviciilor publice. Opoziția susține, de asemenea, că executivul nu a găsit încă soluții concrete pentru stimularea creșterii economice pe termen lung și acuză coaliția de guvernare că a redus resursele destinate sănătății și educației.
Longevitatea actualului executiv este remarcabilă în contextul politic italian, unde guvernele au căzut frecvent înainte de expirarea mandatelor, iar niciun executiv din perioada republicană nu a rămas în funcție neîntrerupt pe parcursul unui mandat complet de cinci ani. Recordul actual se referă însă la durata unui singur guvern. Silvio Berlusconi rămâne premierul italian cu cea mai lungă perioadă cumulată petrecută la conducerea executivului după Al Doilea Război Mondial, dacă sunt însumate mandatele sale succesive. După stabilirea recordului, provocarea pentru Giorgia Meloni se mută astfel de la supraviețuirea coaliției la scrutinul din 2027: dacă italienii vor considera că stabilitatea politică s-a tradus în suficiente rezultate pentru a-i acorda un nou mandat.