Rafinăria Petrotel-Lukoil din Ploiești, intrată în insolvență la 26 august la propria cerere, continuă demersurile pentru obținerea unei licențe specifice din partea Oficiului pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) al Departamentului Trezoreriei SUA, necesară pentru reluarea producției comerciale. Compania susține că o astfel de autorizație explicită este singura cale prin care băncile, furnizorii, traderii și asigurătorii pot opera în siguranță cu rafinăria, fără riscul încălcării regimului internațional de sancțiuni impus gigantului rus Lukoil.
Potrivit documentelor instanței și informațiilor furnizate de oficialii Petrotel-Lukoil, rafinăria este a treia ca mărime din România, cu o cotă de aproximativ 20% din capacitatea națională de rafinare, și una dintre cele patru entități deținute de grupul rus aflate sub supravegherea extinsă a statului român. Procedura insolvenței a fost considerată unica soluție de protejare a activelor, pe fondul datoriilor acumulate după oprirea producției. Operatorul are datorii curente către diverși furnizori de 247 de milioane de lei și către Litasco, acționarul majoritar care a acordat împrumuturi pentru susținerea activității, de 225 de milioane de euro, aproximativ 1,18 miliarde de lei.
Rafinăria a fost închisă anul trecut pentru revizie capitală și nu a mai fost redeschisă din octombrie. Raportul administratorului judiciar, citat de Mediafax, arată că, între timp, contextul pieței s-a deteriorat semnificativ. România are o dependență structurală de importuri de țiței de aproximativ 75%, iar la 26 martie Guvernul a declarat, prin ordonanță de urgență, starea de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, apreciind că rezervele nu vor fi suficiente pentru consumul intern din 2026. Starea de criză a fost declarată efectivă pentru perioada 1 aprilie – 30 iunie, ca răspuns la creșterile nejustificate ale prețurilor la pompă și la instabilitatea aprovizionării, pe fondul volatilității prețurilor internaționale, cu majorări de 25% până la 50% la țiței și motorină începând din februarie, ca urmare a evenimentelor din Orientul Mijlociu.
Argumentul central al companiei pentru reluarea activității este legat de starea tehnică a instalațiilor. Conducerea Petrotel-Lukoil subliniază că o rafinărie ținută în conservare se degradează progresiv, iar fiecare lună de staționare mărește costul tehnic al revenirii și reduce valoarea recuperabilă pentru creditori. Totodată, presiunea se acumulează asupra echipei de specialiști și a lanțului de furnizori, care trebuie păstrate împreună pentru ca o eventuală repornire să mai fie posibilă. Oficialii recunosc că repornirea Petrotel nu ar garanta automat ieftiniri la pompă, dar ar readuce în piață aproximativ o cincime din capacitatea națională de rafinare și ar întări reziliența aprovizionării.
În ceea ce privește cadrul legal, compania atrage atenția asupra diferenței esențiale dintre o interpretare administrativă favorabilă și o licență propriu-zisă de exceptare. În aprilie, Ministerul Energiei a anunțat că primise din partea autorităților americane o clarificare favorabilă repornirii Petrotel, însă în iunie același minister a confirmat că operatorul consideră acea scrisoare insuficientă din punct de vedere juridic. Potrivit conducerii companiei, băncile, furnizorii, traderii și asigurătorii au nevoie de un temei explicit pentru tranzacțiile fără de care rafinăria nu poate funcționa.
Licența Generală 131I, emisă de OFAC la 20 august și valabilă până la 19 septembrie 2026, autorizează doar negocierea unor contracte condiționate pentru vânzarea activelor internaționale ale Lukoil și anumite operațiuni de întreținere sau închidere controlată. Textul oficial cere o autorizare separată pentru executarea vânzării și nu oferă o permisiune generală pentru producția comercială la Ploiești. În documentele publice OFAC consultate până la 8 septembrie nu apare o licență specifică pentru operarea Petrotel, ceea ce explică de ce solicitarea companiei rămâne deschisă. Petrotel-Lukoil precizează că nu urmărește ocolirea regimului de sancțiuni, ci un mecanism explicit, limitat și verificabil, care să ofere siguranță tuturor părților implicate.