Victoria AfD în Saxonia-Anhalt a mutat din nou în prim-plan una dintre cele mai sensibile întrebări juridice ale Germaniei: poate și trebuie statul să înceapă o procedură de interzicere a partidului?
Premierul landului Renania de Nord-Westfalia, Hendrik Wüst, propune un grup de lucru comun al guvernului federal și al landurilor. În el ar urma să participe experți în drept constituțional, serviciile de protecție a Constituției și reprezentanți ai nivelurilor federal și regional. Wüst insistă că analiza trebuie să fie deschisă în privința rezultatului și să examineze toate consecințele juridice posibile, nu doar interzicerea.
Această precizare schimbă sensul inițiativei. Nu există în acest moment o decizie de a cere interzicerea AfD. Există o propunere de a organiza o evaluare juridică mai sistematică după ce partidul a obținut 43,8% în Saxonia-Anhalt și 39 din cele 83 de mandate ale parlamentului regional.
Constituția germană rezervă decizia finală Curții Constituționale Federale. Nici un premier regional, nici un serviciu de informații și nici un grup de lucru nu poate desființa singur un partid. O cerere de interzicere poate fi depusă de Bundestag, Bundesrat sau Guvernul federal, iar Curtea este cea care stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile articolului 21 din Legea fundamentală.
Standardul este foarte strict. În hotărârea din 2017 privind NPD, Curtea a arătat că nu este suficient ca un partid să urmărească obiective incompatibile cu ordinea democratică. Este necesară o acțiune activă și planificată îndreptată împotriva ordinii constituționale și trebuie să existe indicii concrete și importante că atingerea acestor obiective este cel puțin posibilă.
Această condiție, numită în jurisprudența germană „potențialitate”, a fost decisivă în cazul NPD. Curtea a constatat atunci caracterul anticonstituțional al unor obiective, dar nu a interzis partidul deoarece nu avea suficientă forță politică pentru a le transforma în realitate.
Rezultatul AfD din Saxonia-Anhalt face inevitabilă o nouă discuție despre această dimensiune. Partidul a câștigat 38 din 41 de mandate directe și este la doar trei locuri de majoritatea absolută. Un rezultat electoral puternic nu dovedește, în sine, îndeplinirea condițiilor pentru interzicere. Dar forța electorală este unul dintre elementele pe care Curtea le-a enumerat atunci când a descris modul în care trebuie evaluată capacitatea reală de influență a unui partid.
Situația juridică a AfD trebuie, de asemenea, descrisă cu precizie. Organizația din Saxonia-Anhalt este clasificată de serviciul regional de protecție a Constituției drept extremistă de dreapta confirmată. Asta nu echivalează cu o hotărâre a Curții Constituționale privind partidul la nivel federal și nici nu produce automat o interdicție.
Inițiativa lui Wüst încearcă să transforme dezbaterea politică într-un proces de evaluare instituțională. Avantajul unei asemenea abordări este că separă reacția de moment la un rezultat electoral de cerințele probatorii ale unei proceduri constituționale. Riscul politic rămâne însă ridicat: un dosar slab sau respins ar putea întări discursul AfD că adversarii încearcă să elimine prin instanțe o forță pe care nu o pot învinge electoral.
Pentru moment, disputa rămâne la nivelul pregătirii unei posibile examinări. Următorul pas ar fi acordul politic pentru crearea grupului și stabilirea mandatului său. Abia după o evaluare și după o decizie a unuia dintre cele trei organe autorizate ar putea începe un proces la Karlsruhe.
Victoria din Saxonia-Anhalt a accelerat discuția. Dar în dreptul german, diferența dintre „a analiza” și „a interzice” este esențială — iar drumul dintre cele două poate dura ani.