Uniunea Europeană încearcă să transforme suveranitatea digitală dintr-un concept de reglementare într-o politică industrială. În 2026, Comisia a pus la aceeași masă cipurile, cloud-ul, infrastructura pentru inteligență artificială, software-ul open source și securitatea sistemelor critice.
Instituțiile europene estimează că peste 80% din produsele, serviciile, infrastructura și proprietatea intelectuală digitală considerate esențiale depind de furnizori din afara UE. Trei hyperscaleri non-europeni controlează peste 70% din piața europeană de cloud, iar cota UE în piața globală a semiconductorilor este de aproximativ 9%.
Pentru a reduce această dependență, Bruxelles-ul a lansat un nou pachet de suveranitate tehnologică. La finalul lunii iulie a fost deschis și apelul pentru până la șapte AI Gigafactories, cu sprijin public de până la 10 miliarde de euro și o țintă de cel puțin 20 de miliarde de euro investiții private.
Dar infrastructura este doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate se află pe ecranul utilizatorului.
În propria analiză a Digital Markets Act, Comisia listează TikTok, Facebook, Instagram și LinkedIn drept gatekeepers în rețele sociale, WhatsApp și Messenger în mesagerie, iar YouTube în video. Companiile care controlează aceste servicii sunt din afara Uniunii.
Instagram a raportat în a doua jumătate a anului 2025 circa 288,7 milioane de destinatari activi lunar în UE, Facebook aproximativ 263 de milioane, iar TikTok circa 178 de milioane. Publicurile se suprapun, deci cifrele nu trebuie adunate, dar fiecare arată dimensiunea rețelei existente.
Analiza de bază publicată de The Bizzi Route descrie această problemă ca pe o lipsă a stratului de utilizator: Europa poate controla mai multe centre de date și cipuri fără să controleze automat canalul prin care ajunge la cetățean.
Pentru România, diferența contează din două motive. Primul este economic: firmele mici și creatorii își construiesc audiențe pe platforme asupra cărora nu au control. Al doilea este instituțional: comunicarea publică și distribuția informației depind tot mai mult de reguli stabilite de companii private globale.
Digital Markets Act încearcă să reducă o parte din blocaj. Furnizorii alternativi de mesagerie pot interopera cu WhatsApp și Messenger. Comisia spune că aceste reguli au permis deja intrarea unor noi actori, inclusiv o companie europeană de dimensiune mică sau medie.
Interoperabilitatea poate reduce costul social al schimbării: un utilizator ar putea testa alt serviciu fără să piardă legătura cu oamenii care rămân pe platforma dominantă.
Suveranitatea digitală va fi completă abia atunci când investițiile în cipuri și cloud se vor conecta cu un ecosistem de servicii pe care cetățenii europeni le aleg nu din obligație, ci pentru că funcționează mai bine pentru ei.