Patru ani după începutul invaziei ruse la scară largă, impactul economic al refugiaților ucraineni în Europa arată diferit față de 2022. Atunci, discuția era dominată de costurile pentru cazare, sănătate, educație și ajutoare sociale. Astăzi, în mai multe state, o parte tot mai mare a populației cu protecție temporară lucrează, plătește taxe și contribuții și susține consumul intern.
La 30 iunie 2026, în Uniunea Europeană se aflau 4,41 milioane de persoane care fugiseră din Ucraina și beneficiau de protecție temporară. Germania găzduia 1,286 milioane, Polonia 961.170, iar Cehia 390.810. Aproape 30% dintre beneficiari erau minori, ceea ce explică de ce integrarea pe piața muncii nu poate fi evaluată doar prin raportarea numărului total de persoane la numărul de angajați.
Cel mai puternic rezultat macroeconomic publicat până acum vine din Polonia. Un studiu Deloitte pentru UNHCR estimează că refugiații ucraineni au generat în 2024 o valoare adăugată echivalentă cu 2,7% din PIB-ul Poloniei. Rata de ocupare a refugiaților ucraineni de vârstă activă a ajuns la 69%, față de 75% pentru cetățenii polonezi.
Modelul nu a identificat o creștere a șomajului sau o scădere a salariilor reale ale polonezilor ca rezultat al intrării refugiaților pe piața muncii. Explicația este că economia s-a adaptat: numărul total de persoane ocupate a crescut, companiile au putut să se specializeze mai bine, iar consumul noilor gospodării a creat cerere suplimentară.
Cehia oferă un exemplu fiscal. Ministerul Muncii de la Praga a anunțat că, în 2024, veniturile bugetare asociate refugiaților ucraineni au depășit cheltuielile cu 9,7 miliarde de coroane. După primele trei trimestre din 2025, excedentul ajunsese la 11,7 miliarde. Numai în trimestrul al treilea, veniturile modelate au fost de 8,2 miliarde de coroane, iar cheltuielile de 3,9 miliarde.
În Germania, procesul este mai lent, dar tendința ocupării este clară. În decembrie 2025 lucrau 372.900 de cetățeni ucraineni, dintre care 320.600 în locuri de muncă supuse contribuțiilor sociale obligatorii. Față de februarie 2022, numărul total al angajaților ucraineni a crescut cu peste 307.000. Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă spune că refugiații contribuie la compensarea scăderii numărului de angajați germani.
Aceste exemple nu permit concluzia că fiecare țară europeană are deja un bilanț pozitiv identic. România, de exemplu, are o structură salarială, un sistem de beneficii și o piață a muncii diferite de Polonia sau Cehia. Fără o estimare națională comparabilă, cifra de 2,7% din PIB nu poate fi transferată automat asupra economiei românești.
Datele europene susțin însă mecanismul general. IMF arată că aproximativ două treimi din locurile de muncă create în UE între 2019 și 2023 au fost ocupate de cetățeni din afara Uniunii, în timp ce șomajul cetățenilor UE a rămas la minime istorice. Autorii constată și că ucrainenii au intrat în ocupare mai repede decât valurile anterioare de refugiați în multe state.
Există și un cost inițial real. IMF estima la sfârșitul lui 2022 cheltuieli de 30–37 miliarde de euro pentru primul an de primire în UE. Beneficiul economic apare în timp, pe măsură ce persoanele trec de la sprijin de urgență la venituri din muncă și încep să contribuie la buget.
Următoarea problemă este calitatea ocupării. În Polonia, doar aproximativ o treime dintre refugiații cu studii universitare lucrează în posturi care cer o diplomă. Competențele lingvistice și recunoașterea calificărilor pot ridica atât salariile, cât și productivitatea.
Pentru România și restul Europei Centrale, lecția nu este că refugiații produc automat excedente. Rezultatul depinde de accesul legal la muncă, cererea de personal, limba, serviciile de îngrijire pentru copii și folosirea calificărilor. Acolo unde aceste condiții se aliniază, datele din Polonia, Cehia și, tot mai mult, Germania arată că populația refugiată poate deveni o componentă pozitivă a creșterii economice, nu doar o linie de cheltuieli sociale.