Grigori Mihnov-Vaitenko împlinește 59 de ani la 3 septembrie. Este conducătorul Bisericii Ortodoxe Apostolice, apărător al drepturilor omului și, din 2024, persoană inclusă de Ministerul rus al Justiției în registrul „agenților străini”. Dincolo de aceste etichete, traseul său public este definit de o idee repetată în contexte diferite: credința trebuie să producă obligații concrete față de omul aflat în nevoie.
Mihnov-Vaitenko s-a născut la 3 septembrie 1967, la Moscova. Înainte de slujirea religioasă a studiat la VGIK și a lucrat în televiziune. A fost botezat în 1985 în mediul comunității preotului Aleksandr Men. În 2008 a fost hirotonit diacon, iar în 2009 preot în Biserica Ortodoxă Rusă.
Războiul din Ucraina a schimbat traseul său eclezial încă din 2014. Mihnov-Vaitenko s-a pronunțat public împotriva participării voluntare la un război pe care îl considera fratricid și a cerut retragerea din serviciul activ al Patriarhiei Moscovei. În 2015 a intrat în Biserica Ortodoxă Apostolică și a devenit episcop.
La 29 aprilie 2023, un sinod extraordinar al acestei structuri l-a ales în unanimitate drept primat. Biserica îl prezintă și ca lider al arhiepiscopiei euro-asiatice cu sediul la Sankt Petersburg.
Cea mai amplă activitate socială a sa s-a dezvoltat după invazia rusă la scară largă din februarie 2022. Ucraineni ajunși în Sankt Petersburg aveau nevoie de informații juridice, documente, îngrijire medicală și transport. Odată cu sosirea persoanelor strămutate din zonele de război, aceste cereri au devenit permanente.
În jurul comunității religioase a fost creat un Centru de ajutor pentru refugiați și persoane strămutate. Voluntarii au lucrat cu medici, juriști și șoferi, au găsit cazare temporară, au cumpărat bilete și au organizat rute pentru cei care doreau să plece din Rusia spre Uniunea Europeană.
Alții au decis să rămână în Rusia sau să se întoarcă ulterior spre rude. Mihnov-Vaitenko a insistat asupra unui principiu simplu: persoana care cere ajutor are dreptul să-și aleagă singură destinația. Rolul centrului era să facă alegerea posibilă, nu să o impună.
Într-un interviu din 2024, el a spus că până în martie centrul procesase aproximativ 40.000 de solicitări. Numărul nu înseamnă 40.000 de persoane distincte, deoarece aceeași familie putea reveni cu mai multe probleme. Totuși, arată amploarea unei infrastructuri de ajutor pornite dintr-o comunitate relativ mică.
În 2022, Grupul Helsinki de la Moscova i-a acordat un premiu pentru apărarea drepturilor deținuților și ale altor grupuri vulnerabile. Acest episod arată că activitatea în favoarea refugiaților a continuat o practică mai veche de asistență juridică și socială.
În februarie 2024, după moartea lui Aleksei Navalnîi, Mihnov-Vaitenko a anunțat că intenționează să oficieze o slujbă de pomenire lângă Piatra Solovețki din Sankt Petersburg. A fost reținut în apropierea locuinței, înainte de a ajunge la locul slujbei, iar ulterior a fost spitalizat cu un accident vascular cerebral. Procedura administrativă a fost ulterior închisă după expirarea termenului legal.
La 19 iulie 2024, Ministerul rus al Justiției l-a inclus în registrul „agenților străini”. El a spus că va contesta statutul. În aprilie 2025 a primit o amendă administrativă pentru un mesaj împotriva războiului publicat în 2022. În iunie 2026 a anunțat un nou proces-verbal, de această dată pentru presupusă colaborare cu o „organizație indezirabilă”.
Cu toate acestea, continuă slujirea la Sankt Petersburg. Situația lui cere precizie, nu retorică. Faptul că rămâne în Rusia nu trebuie transformat într-o legendă, dar explică de ce fiecare act public are consecințe juridice mai directe decât pentru un critic aflat în exil.
La 59 de ani, realizările lui Mihnov-Vaitenko pot fi descrise fără adjective mari. A creat și protejat o rețea de ajutor, a primit recunoaștere pentru apărarea persoanelor vulnerabile, a condus o comunitate religioasă și a încercat să păstreze principiul că omul concret are prioritate față de loialitatea instituțională. În contextul actual al Rusiei, tocmai această continuitate îi definește locul în viața publică.