Naționala României a încheiat primele trei meciuri oficiale din Liga Națiunilor cu trei înfrângeri consecutive, ocupând ultimul loc în grupă și aflându-se în pericol de retrogradare în Liga C. Eșecurile au fost usturătoare: 1-2 cu Suedia, 2-4 cu Bosnia și 0-6 cu Polonia, în partida de la Varșovia. După acest ultim rezultat, selecționerul Gheorghe Hagi și-a asumat responsabilitatea principală pentru prestația echipei.
Un experiment jurnalistic a încercat să afle ce ar face un antrenor ideal în locul lui Hagi, folosind un motor de inteligență artificială. Răspunsul a conturat un plan în cinci pași pentru redresarea naționalei, fără a sacrifica selecționerul doar pentru a da un semnal public. Prima măsură vizează meciul cu Suedia, programat pe 4 octombrie, la București, considerat un posibil punct zero al unui nou parcurs. Scopul imediat ar fi obținerea a cel puțin un punct în fața selecționatei pregătite de Graham Potter, printr-o pregătire tratată ca o finală, cu disciplină, agresivitate pozitivă și responsabilitate.
A doua soluție propusă este construirea unui lot omogen, cu o identitate clară de joc. S-a criticat schimbarea extremă de tactică și de lot între meciul cu Suedia, din prima etapă, și duelul cu Bosnia, la doar patru zile distanță. În viziunea experimentului, o echipă națională nu are timp să învețe zece sisteme, așa că ar fi nevoie de o formulă de bază, roluri clare și automatisme simple, începând cu repararea apărării și a tranziției defensive.
A treia schimbare ar viza selecția jucătorilor, care ar trebui să fie continuă și strict bazată pe formă, capacitate fizică, disciplină tactică și disponibilitatea de a lupta pentru echipă. Niciun jucător nu ar mai avea locul garantat datorită numelui, trecutului sau clubului la care evoluează. În plus, ar fi convocați tineri doar dacă sunt pregătiți să joace, nu doar pentru a transmite un mesaj de întinerire, pentru că România are nevoie de un nucleu competitiv pe termen lung, nu de soluții de avarie.
Al patrulea pas ar fi o analiză riguroasă a următoarelor două-trei meciuri, pe baza unor indicatori concreți: goluri primite, ocazii mari cedate, organizare, reacția echipei și puncte obținute. Dacă echipa nu ar arăta o îmbunătățire reală, mandatul ar trebui pus la dispoziția Federației. Această evaluare ar urma să fie făcută fără decizii la nervi și fără sacrificarea imediată a selecționerului doar pentru a calma presiunea publică.
În fine, al cincilea element ține de comunicarea cu presa și fanii. Lipsa rezultatelor a crescut drastic presiunea asupra echipei naționale, iar un discurs asumat ar fi esențial. Mesajul ar trebui să includă asumarea responsabilității pentru rezultate, fără scuze și fără aruncarea vinei pe jucători, promisiunea unei analize complete și a schimbărilor necesare, precum și angajamentul de a fi judecat după ceea ce se schimbă pe teren. Dacă redresarea nu va fi posibilă, demnitatea ar impune luarea deciziei care se impune, pentru că naționala României este mai importantă decât orice nume.
Experimentul nu sugerează o demisie imediată a lui Gheorghe Hagi, ci o resetare totală a modului de funcționare a echipei naționale, cu obiective măsurabile și asumare publică. Contextul rămâne unul critic: după 0-6 cu Polonia, prima obligație este oprirea prăbușirii, iar meciul cu Suedia din 4 octombrie, de la București, devine primul test real al unei posibile schimbări de traiectorie.