Alegerile parlamentare și prezidențiale din 1996 au produs prima alternanță democratică la putere după 1989, într-un moment în care România se afla la șapte ani de la Revoluție și traversa încă o perioadă dificilă de tranziție economică și politică. Scrutinul din 3 noiembrie 1996 a schimbat raportul de forțe de la București, iar opoziția anticomunistă și formațiunile de centru-dreapta reunite în Convenția Democrată Română (CDR) au obținut rezultate importante.
Alegerile parlamentare s-au desfășurat în aceeași zi cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Competiția electorală opunea formațiunile asociate puterii post-FSN opoziției de centru-dreapta, al cărei principal pol era CDR. Alianța, din care făceau parte, între altele, PNȚCD și PNL, îl susținea pe Emil Constantinescu pentru funcția de președinte. La parlamentare, CDR a devenit principala forță politică, obținând aproximativ 30% din voturi, în timp ce PDSR, formațiunea lui Ion Iliescu, a coborât pe locul al doilea.
Întrucât niciun partid nu a obținut majoritatea, a fost necesară formarea unei coaliții. CDR a format o majoritate împreună cu Uniunea Social-Democrată (USD) – alianța formată în jurul PD și PSDR – și cu UDMR. Această construcție politică a marcat o schimbare de guvernare prin vot, nu prin alte mijloace, într-un context în care tranziția postcomunistă fusese dominată de aceeași forță politică.
Înaintea scrutinului, agenția MEDIAFAX a transmis informații despre organizarea alegerilor parlamentare și prezidențiale, despre procedurile de vot și despre pregătirile autorităților. Știrile agenției erau preluate atât de presa națională, cât și de publicațiile locale. Ziarul Adevărul, în numărul din 10 octombrie 1996, anunța, citând o declarație acordată agenției MEDIAFAX, că românii vor vota și în străinătate, fiind solicitate 230.000 de buletine de vot. «Ministerul Afacerilor Externe a solicitat 230.000 de seturi de buletine de vot pentru cetățenii români din străinătate, inclusiv pentru muncitorii români de peste hotare, a precizat, miercuri, agenției MEDIAFAX, Marin Mitriș, secretar de stat, reprezentantul MAE în Secretariatul Tehnic Central (STC)», scria Adevărul în 10 octombrie 1996, citând MEDIAFAX.
Și Renașterea Bănățeană, în ediția din 3 octombrie 1996, cita agenția MEDIAFAX într-o informație privind posibilitatea de a vota în baza buletinului de identitate în cazul în care cartea de alegător nu fusese emisă până în ziua scrutinului. Aceste preluări arată că informațiile agenției ajungeau la publicul din întreaga țară, inclusiv în zonele în care presa locală depindea de fluxul central de știri.
Rețeaua MEDIAFAX depășea granițele României. Agenția transmitea inclusiv informații și analize despre alegerile din România provenite din străinătate, astfel încât presa românească avea acces și la perspectiva observatorilor și specialiștilor din afara țării. Corespondentul MEDIAFAX la Washington relata despre previziunile și analizele americanilor privind alegerile din România. Una dintre aceste informații a fost preluată de Monitorul Electoral în ediția din 21 octombrie 1996. «Schimbarea ponderii partidelor politice în opțiunile electoratului este reflectarea schimbării structurii sociale a României, ca urmare a dezvoltării economiei de piață, a declarat Peter Gross, profesor la California State University Chico, în cadrul unei dezbateri pe tema alegerilor din România (…) Expunerea lui Gross (…) a avut la bază o analiză comparativă a rezultatelor alegerilor din 1992 și ale celor locale din 1996, transmite corespondentul Mediafax la Washington», este fragmentul din Monitorul Electoral unde apare numele MEDIAFAX.
În 1996, în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni s-au înscris numeroși candidați. Fiind niște alegeri disputate, institutele de sondare a opiniei publice au monitorizat campania electorală și afirmațiile făcute de candidați la adresa adversarilor lor. MEDIAFAX a preluat astfel de monitorizări și a prezentat rezultatele într-o formă ușor de urmărit pentru public. Cronica Română, în ediția din 21 octombrie 1996, cita agenția într-un material despre atacurile electorale și mesajele transmise de candidați. «Studiul a fost efectuat prin monitorizarea unui număr de 14 cotidiane de mare tiraj, în ultima săptămână a lunii septembrie și prima săptămână a lunii octombrie. S-au luat în calcul mesajele negative lansate de subiecți la adresa adversarilor politici, mesajele pozitive referitoare la propria persoană/formațiune politică și numărul de mesaje negative primit de la adversarii politici. MEDIAFAX vă prezintă aceste rezultate, cu mențiunea că transformarea în procente aparține agenției, pentru simplificarea receptării», scria Cronica Română, citând MEDIAFAX.
În noaptea scrutinului, MEDIAFAX a furnizat presei primele estimări ale caselor de sondare a opiniei publice, astfel încât publicațiile din întreaga țară au putut prezenta încă din primele ore ale dimineții primele cifre privind alegerile parlamentare și primul tur al prezidențialelor. Agenda Zilei, în ediția din 4 noiembrie 1996, își deschidea prima pagină cu estimările prezentate de MEDIAFAX la ora 1:30 în noaptea alegerilor. Gazeta de Sud, în numărul său din 4 noiembrie, relua, de asemenea, informațiile furnizate de agenție.
Astfel, scrutinul din 1996 a rămas în istoria postdecembristă ca momentul în care puterea politică s-a schimbat prin vot, iar agenția MEDIAFAX și-a consolidat poziția de sursă națională de informare, cu corespondenți în mai multe zone ale țării și în străinătate, ale căror materiale erau preluate tot mai frecvent de publicațiile centrale și locale.